Herghelia Sambata De Sus

Hunting for somebody to unravel your college or university dilemmas? Very well, purchase customized records from us and ignore your research! The right freelance writers tend to be your services essay writing services.

Lucrările de modernizare au continuat şi sub Gheorghe Rakóczi, principele Transilvaniei între 1631-1648, când sunt podite cele patru bastioane, este contruit corpul de gardă, lipit de partea nordică a turnului porţii; tot acum este pietruit şi şanţul cetăţii, care în caz de atac îşi putea tripla volumul de apă, sunt reparate podurile de acces – cel de pe latura de est şi de pe latura de nord.

Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ultimii proprietari nu mai întreprind lucrări de amploare, ci doar operaţiuni de reparaţii şi întreţinere. Trecerea Făgăraşului în proprietate austriacă, în 1696 şi transformarea în garnizoană a însemnat începutul unei perioade de degradare surprinsă şi în inventarul din 1726. Servind unor scopuri militare, castelul şi cetatea de la Făgăraş îşi pierd eleganţa şi măreţia de odinioară.

Între 1918 şi 1948 a fost garnizoană a armatei române. Din 1918 până în 1923, aici a fost lagăr pentru ruşii albi, presa vremii consemnând donaţiile pe care regina Maria le-a făcut pentru aceştia. În anul 1939, polonezii şi-au găsit în cetate un refugiu.

Între anii 1948-1960, cetatea Făgăraşului a fost transformată în închisoare pentru deţinuţi politici, iar după anul 1960, cetatea va fi dezafectată şi vor începe vaste lucrări de restaurare care au vizat redarea aspectului de castel fortificat din perioada de glorie a secolului al XVII-lea.
Măreaţă şi impunătoare, cetatea Făgăraşului, pe care Nicolae Iorga o considera una din ,,podoabele ţării”, îşi aşteaptă liniştită ,,recunoaşterea îndrăzneţelor fapte ale trecutului”.

În al doilea deceniu al secolului XX, România pierde rasa de lipițani de la Sâmbăta, în urma mutării întregii herghelii – dotare și efectiv de cai – în Ungaria. Timp de trei ani, caii Lipițani de la Sâmbăta au reprezentat Ungaria. Nu după mult timp, la Sâmbăta s-a înfiinţat o nouă rasă de Lipițani. De atunci, această rasă de pur sânge nu a mai fost în pericol de a se desființa. În anii 1980, herghelia de la Sâmbăta avea un efectiv de 600 de capete, rasă curată, fiind cea mai mare herghelie din lume.

În prezent, la herghelia de la Sâmbăta de Jos se află aproximativ 300 de cai, din care 70 iepe de prasilă și 12 armăsari pepinieri. Amintim de asemenea caii de turism ecvestru, caii de sport, caii de montă și tineret. Obiectivul de la Sâmbăta de Jos se ocupă nu numai de creşterea cailor, ci și de activităţi colaterale precum reproducerea și dresajul cailor sau producerea hranei animalelor.

Rasa Lipițan. Lipițanii trebuie să se încadreze în anumite standarde legate de înălţime, culoare și aspect. Înălţimea standard a unui armăsar la vârsta de 6 ani ar trebui să fie între 152 – 154 cm. La fătare, mânzii au o culoare închisă – de regulă bălan sau vânat – însă în perioada când au între 6-10 ani, ei devin albi. Lipițanii ajung la maturitate destul de târziu, având o medie de viață cuprinsă între 28-33 de ani. La herghelia de la Sâmbăta de Jos există lipițani negri, vânat rotaţi, murgi și roibi. În timpul zilei, iepele- mamă se scot la pășune, iar lipițanii pentru turism ecvestru și dresaj sunt antrenați zilnic.

Poziţionare geografică. Sâmbăta de Jos este situată la o altitudine de 400 m, la o distanță de 10 km de masivul Făgăraș. Pentru a ajunge la Herghelia Sâmbăta de Jos, se urmează drumul european E58. La 45 km de Sibiu, înspre Braşov, se află un indicator.